Apneea reprezinta o tulburare a respiratiei in timpul somnului caracterizata prin aparitia repetata a unor episoade de obstructie completa sau partiala a cailor respiratorii superioare in timpul somnului, asociata cu sforait puternic si somnolenta diurna.
Frecventa sindromului de apnee în somn de tip obstructiv de cel puţin 2% la femei şi 4% la bărbaţi de vârstă peeste 40 ani, cu o creştere marcată a prevalenţei la sforăitori. Severitatea acestei afectiuni se apreciaza prin numarul mediu al apneilor inregistrate intr-o ora de somn (AHI): apnee usoara – AHI = 5-15/ora, apnee moderata – AHI = 15-30/ora, apnee severa – AHI = peste 30/ora.
La pacienţii cu peste 20 de apnei pe oră, mortalitatea este semnificativ mai mare decât la cei din aceeaşi grupă de vârstă care nu au acest sindrom. Riscul major il reprezinta moartea subita in somn. Deasemeni, la pacienţii cu SAS s-a constatat o frecvenţă crescută a accidentelor rutiere datorită alterării stării de vigilenţă şi somnolenţei excesive care determină adormire la volan.
Factorii de risc ai apneei obstructive de somn
Grupa de vârsta predispusa o reprezintă persoanele peste 40 ani, dar afecţiunea poate atinge orice vârstă. La copii, prevalenţa sindromului de apnee în somn de tip obstructiv este de 1-3% cu un maxim între 2-8 ani, favorizata de hipertrofia amigdalelor, obstructia nazala si supraponderalitate.
Boala afecteaza mai frecvent sexul masculin, raportul fiind de 2:1
Obezitatea este principalul factor favorizant si se întâlneşte la 70% din pacienţii cu SAS.
Factorii familiali: prezenţa apneei de somn în istoricul familial creşte de 2-4 ori probabilitatea ca o persoană să fie diagnosticată cu SAS. Această componentă genetică se manifestă atât în anatomia cranio-facială, cât şi în predispoziţia la obezitate.
Elementele anatomice craniofaciale care cresc riscul de apariţie a SAS sunt: bolta palatină înaltă şi îngustă, vălul palatin alungit, hipertrofia amigdaliană, bărbia mică (micrognaţie) şi situată posterior (retrognaţie).
Alti factori de risc sunt reprezentati de afectiuni endocrine (acromegalie, hipotiroidie), boli neuromusculare, reflux gastro-esofagian, consumul de alcool si sedative.
Simptome
- Sforăitul apare cu mulţi ani înaintea dezvoltării obstrucţiei; este deranjant pentru partener, agravat de consumul de alcool, si întrerupt de pauze respiratorii (apnei) care sunt sesizate de anturaj. Oprirea repetată a respiraţiei în somn fragmenteaza somnul care devine superficial şi neodihnitor, fiind cauza somnolenţei diurne excesive;
- Somnolenţa este cel mai frecvent simptom al SAS si se manifestă iniţial în situaţii de rutina (şedinţe, în tren, autobuz, etc) dar pe măsură ce boala progresează, somnolenţa intervine în toate activităţile zilnice şi poate deveni dăunătoare şi chiar periculoasă (neatenţie sau adormire la volan). Deşi este deosebit de severă în unele cazuri, somnolenţa se remite spectaculos după primele nopţi de utilizare a tratamentului cu presiune pozitiva (CPAP sau APAP);
- Trezirea bruscă din somn cu senzaţie de sufocare;
- Senzaţia de uscăciune a gurii şi necesitatea de a bea apă în timpul nopţii apar la cca. 74% din pacienţi şi sunt consecinţa respiraţiei cu gura deschisă;
- Sindromul de oboseală cronică se manifestă prin senzaţie persistentă de astenie, dificultăţi de adaptare şi de desfăşurare a activităţilor cotidiene;
- Deficit de atenţie, scăderea memoriei şi performanţei profesionale;
- Modificări de comportament: iritabilitate, crize de anxietate, depresie.
- Durere de cap dimineata la trezire;
- Tulburări sexuale (scăderea libidoului, impotenţă) apar la cca. 40% din pacienţi;
Diagnosticul apneei de somn
Suspiciunea de diagnostic emisa de pacient, anturaj, medic de familie sau specialist (cardiolog, nutritionist, endocrinolog, ORL-ist, neurolog, etc) poate fi confirmata NUMAI dupa monitorizarea somnului prin inregistrare poligrafica sau polisomnografica. Probabilitatea unui diagnostic pozitiv de apnee poate fi stabilita prin chestionarul de somnolenta Epworth. Daca punctajul obtinut este mai mare de 10, atunci se recomanda inregistrarea poligrafica de somn. Daca rezultatele acesteia nu sunt concludente sau daca este necesar un diagnostic diferential cu alte boli ale somnului, atunci se recomanda polisomnografia.
Poligrafia respiratorie reprezintă înregistrarea continuă, pe durata unei nopţi, a următorilor parametri: fluxul aerian, sforăitul, efortul respirator toraco-abdominal, saturaţia oxigenului arterial, frecventa cardiaca, poziţia corpului. Diagnosticul de sindrom de apnee în somn (SAS) se stabileste atunci când pacientul are simptome clinice, cel mai frecvent fiind somnolenta diurnă şi un numar de apnei mai mare de 5 pe ora de somn (AHI > 5/ora).
Complicatii si afecţiuni asociate
Apneea de somn face parte dintr-un complex de afectiuni care au ca factor de risc comun obezitatea:
- boli cardiovasculare (hipertensiunea arteriala, tulburarile de ritm cardiac – dintre care fibrilatia atriala si aritmia extrasistolica, boala coronariana, accidentul vascular cerebral)
- boli metabolice: diabetul zaharat de tip II, hipercolesterolemia
Diagnosticul apneei de somn
Alegerea variantei terapeutice se face în funcţie de severitatea bolii, tinând cont de indicele de apnei, de tabloul clinic şi de prezenţa bolilor asociate.
Prima recomandare data pacientilor supraponderali este de a scadea in greutate.
Pentru formele moderate si severe de apnee obstructivă de somn, principala opţiune terapeutică este ventilatia nocturna cu presiune pozitiva pe masca nazala sau faciala. Aparatele utilizate sunt generatoare de aer cu presiune fixa (CPAP) sau reglabila automat (APAP) care mentin calea aeriana deschisa in timpul somnului. Folosirea acestora este de lunga durata.
Pentru sforait si formele usoare de apnee, alternativele terapeutice mai cuprind si:
- tratament chirurgical ORL (faringoplastie, rigidizare de val palatin cu radiofrecventa)
- proteze de avansare mandibulara